Gudima Olga

Gudima Olga

duminică, 9 ianuarie 2011

Rochii de mireasa scurte

Toti cunostem ca pe piata nostra sunt nu doar rochii clasice lungi dar si curte sau cu crapatura, eu am hotarit sa scriu acest articol aparte, poate pe cinva il intreseaza aceste tipuri de rochii. Mie personal mise par mai comode astea scurte, si cum nu suntem in virsta a treia avem ce arata,ce ziceti? Rochiile luni sunt mai scumpe si mai incomode din punct de vedere de a merge, permanet trebuie sa umbli cu ea in maini si sa o tirii din urma ta toata ziua si toata noapte, asta este parerea mea. desigur fiecare din noi a visat de mica la o rochie alba lunga de tip princese, dar nu neam gindit niciodata ce chin este atunci cind ai o rochie luna si incomoda. Un mare avantaj este ca lungimea rochie poat evaria de desupra genunchilor si pina la glezne. Decizia ramine dupa voi.
Am sa postezi citeva rochite care mie imi sunt pe plac.



















Sursa imaginilor: Internetul

vineri, 7 ianuarie 2011

Tipul de rochie dupa silueta ta ...


Inainte de a lua drumul magazinelor in cautarea rochiei perfecte, informeaza-te cam ce tip de rochie ti se potriveste cel mai bine, in functie de forma corpului. Tipul de rochie pe care il alegi poate sa puna in valoare parti ale corpului cu care te mandresti si de asemenea poate sa ascunda partile unde lucrurile nu stau chiar asa cum ti-ai dori.
Exista patru tipuri de baza in ceea ce priveste forma corpului. Este foarte important sa stii in ce categorie te aflii pentru a alege hainele care te avantajeaza. Sigur, masura corpului se poate schimba de-a lungul timpului dar, de obicei, forma ramane aceeasi.
 Asadar, ce forma are corpul tau si mai ales ce tip de rochie ti se potriveste ?

1.   Forma de para (triunghi cu varful in sus)
 
Forma de para este forma corpului cel mai des intalnita la femei. Ai forma de para daca:
  • Partea superioara (linia bustului) este considerabil mai mica decat partea inferioara (soldurile)
  • Daca te-ai ingrasa 5 kilograme, 4 dintre ele s-ar depunde pe solduri si coapse.

Sfat: Alege un tip de rochie care ascunde soldul si scoate in evidenta partea de sus a corpului. Alege rochii de tip baby-doll (larga, lejera) cu talie Empire (talie sub sani). Alege rochii cu ornamente in partea de sus, care atrag privirea sau rochii care au o cusatura sau un model deosebit la baza gatului.
Te avantajeaza:
  1. O rochie cu model pe un umar care atrage privirile acolo unde trebuie.
  2. Un corset si o rochie larga se potrivesc perfect formei tale deoarece definesc foarte bine talia.
  3. Talia Empire (chiar sub sani) imbratiseaza corpul in cel mai subtire punct.
  4. Faldurile neregulate ascund cu brio soldurile voluminoase.
Evita:
  • Taliile cazute
  • Rochiile sirena
  • Materialele moi, fine, care urmeaza forma corpului (ex: matasea)
  • Accesorii sau ornamente in jurul soldurilor.
2.      Forma de mar (triunghi cu varful in jos) 


Ai forma de mar daca:
  • Partea inferioara (coapsele) sunt considerabil mai mici decat partea superioara (abdomen, bust, fata).
  • Daca ar fi sa te ingrasi cu 5 kilograme, 4 sigur s-ar depune in jurul taliei.

Sfat: Alege o rochie care sa ascunda burtica. Cauta modele de rochii cu dantela sau cu suprapuneri in jurul taliei. Decolteul poate fi in forma de V sau un forma de U (decolteu adanc).

Te avantajeaza:
  1. Bretelele late echilibreaza forma corpului. De asemenea iti permit sa porti sutien cu usurinta.
  2. O talie suprapusa iti va face automat burtica sa para mai ferma.
  3. Decolteurile in forma de V te fac sa pari mai slaba.
  4. O rochita mai scurta (deasupra genunchilor) este o alegere mai curajoasa dar scoate in evidenta picioarele frumoase.
Evita:
  • Rochiile fara bretele.
  • Rochiile pe gat.
3.      Forma dreptunghiulara (banana, dreapta)
 
Ai forma dreptunghiulara daca:
  • Forma corpului este dreapta de sus pana jos, fara prea multe forme.
  • Daca te ingrasi 5 kilograme acestea s-ar depunde egal peste tot.

Sfat: Daca esti foarte inalta si vrei sa ascunzi inaltimea alege rochiile voluminoase. Daca doresti sa te falesti cu tinuta zvelta alege o rochie simpla, lunga, dreapta confectionata dintr-un material matasos.
Te avantajeaza:
  1. Rochiile cu linia taliei definita (linia taliei poate fi marcata de o panglica, lant, etc) dau forma conturata corpului tau.
  2. Poti alege de asemenea si o rochie de tip A, avand partea de jos mai voluminoasa sau chiar poti opta pentru o rochie de bal (foarte voluminoasa).
  3. Rochiile pe gat, rochiile cu bretele legate dupa gat, decolteurile circulare, decolteurile barcuta.
  4. Materialele matasoase scot in evidenta forma corpului.
Evita:
  • Podoabele de par (mai ales cele inalte)
  • Tocurile
  • Coafurile inalte
4.  Forma clepsidra
 
Forma clepsidra este considerata forma ideala a corpului unei femei. Ai forma clepsidra daca:
  • Marimea bustului si a soldului sunt aproape egale, avand o talie foarte subtire. Daca te-ai ingrasa 5 kilograme acestea s-ar depune proportionat pe formele tale.

Sfat: Rochiile de tip sirena, rochiile cu talie joasa (cazuta) sau de fapt orice rochie care vine pe corp nu fac altceva decat sa scoata in evidenta formele tale de invidiat.

Te avantajeaza:
  1. Alege un decolteu in forma de inima care sa imite formele naturale ale corpului tau.
  2. Rochiile cu talie foarte cazuta (deasupra genunchilor) evidentiaza formele corpului lasandu-ti totodata libertate de miscare.
  3. O panglica decorativa aplicata/legata pe talie va accentua talia.
Evita:
  • Decolteurile exagerat de adanci. Totusi vrei ca invitatii sa se uite la fata ta, nu?
  • Rochiile de tip Empire (cu talie sub sani)
  • sursa: http://www.nunta-timisoara.ro/
    Sursa imaginilor: Internetul



    miercuri, 5 ianuarie 2011

    Ce tip de rochie de mireasa ti se ptriveste ...


    Piata e plina de rochii de mireasa. Rochii de mireasa pentru “printese”, rochii de mireasa in forma de “A”, rochii de mireasa in forma de sirena, rochii de mireasa lejere si vaporoase, tot soiul de rochii de mireasa. Numai nu stii care sa o alegi, sper ca dupa acest articol sa ai te hotarasti.
    1. Rochii de mireasa tip “printesa”:


    • Au corsetul foarte bine definit, de obicei purtat strans spre foarte strans
    • Urmeaza sau chiar modeleaza o linie armonioasa pentru partea superioara a corpului tau daca suporti stransoarea
    • Au fusta larga sau foarte larga si in general foarte grea datorita atat materialului folosit cat si crinolinei care este aproape obligatorie in cazul acestor rochii
    • Datorita fustei largi ascund de minune micile sau chiar mai marile imperfectiuni ale jumatatii inferioare a corpului tau
    • Acest tip de rochie se potriveste, in general, oricarei siluete cu o atentionare catre miresele mai mici de statura. Avand in vedere ca rochiile tip “printesa” sunt foarte pline s-ar putea sa arate disproportionat.
    2. Rochii de mireasa tip “A”:




    • Se numesc astfel datorita formei literei “A” pe care o au: partea superioara mulata urmand ca in partea de jos fusta sa fie mai lejera
    • Pentru aceste rochii partea de sus nu presupune, in general, corset astfel ca trebuie sa te asiguri ca arata bine pe formele tale. Atentie la umeri! Majoritatea rochiilor de mireasa in forma de “A” sunt concepute a fi purtate cu umerii goi
    • Fusta este cea care iti mai ascunde din imperfectiuni fara a avea greutatea rochiei de mireasa tip “printesa”
    • Aceste rochii se potrivesc de minune siluetelor bine definite in partea superioara. De asemenea trebuie avut grija la textura pielii: daca ai o piele foarte alba s-ar putea sa fie nevoie fie de un pic de bronz fie de accesorii care sa acopere mainile, spatele sau umerii atat cat sa te simti tu confortabil
    3. Rochii de mireasa in forma de sirena:



    • Daca celelalte rochii mai acopereau din imperfectiuni, rochiile de mireasa in forma de sirena nu acopera nimic
    • Atat topul cat si fusta sunt stranse pe corp, perfect mulate
    • Acest tip de rochie poate fi purtat cu succes doar de o mireasa care are foarte mare incredere in propriul look
    • Nu il recomandam mireselor inalte si subtirele. S-ar putea sa arate disproportionat
    4. Rochii de mireasa lejere:


    • Doar imaginatia ta conteaza in cazul in care alegi o rochie lejera pentru nunta ta. Nu ai limitari de niciun fel, poti combina materialele, culorile, cusaturile… de tine depinde
    • Rochiile de mireasa lejere sunt ideale pentru o nunta mai putin formala, pe timp de vara, intr-un decor mai putin clasic: pe plaja, la munte, pe marginea lacului intr-un cadru nu foarte select
    • De asemenea, rochiile lejere sunt foarte potrivite mireselor gravide avand in vedere ca ofera comoditate si lejeritate in miscari
    • Ca o concluzie, rochiile de mireasa lejere sunt potrivite fie pentru miresele non-conformiste, fie pentru miresele gravide, fie pentru nunti desfasurate in cadre “exotice” fie, de ce nu, mireselor care prefera simplitatea si comoditatea in dauna aspectului si a formalului.
    Sursa imaginilor: Internetul

    luni, 3 ianuarie 2011

    Istoria Rochiei de Mireasa


     Vesmantul de mireasa
    Istoaia rochiei d emireasa incepe cam in Evul Mediu, vesmantul de rochiei de mireasa avea culorile curcubeului, idee ce isi avea originile in culturile egiptene si in credinta in zeul soare Ra. Cele mai predominante culori erau cele  in nuante de galben, portocaliu si rosu.

             

      Regina Victoria a impus rochia alba
    In istoria rochiei de mireasa exista 2 momente importante.

               Primul moment important al istoriei rochiei de mireasa a fost in 1499, cand Anna de Britania impune stilul alb la rochia de mireasa si ideea de puritate, simbol al castitatii, si cel de-al doilea, in 1840, cand Regina Victoria a Angliei poarta la nunta sa o rochie de «printesa» alba.

               Intre 1499 si 1840, ideea de rochie de mireasa incepea sa prinda contur, nu ca si termenul in sine, dar ca si vesmant pentru acel eveniment. Majoritatea cuplurilor adoptau acelasi stil, tinandu-se cont de clasa sociala din care proveneau.

               In principiu, la 1499 se porneste de la ideea de alb  al  rochiei de mireasa, insa nu se declanseaza un stil exact si propriu de urmat. In 1526, albastrul este culoarea dominanta, gatul este acoperit, podoabele erau foarte rar intalnite, cu o mica tentativa de crinolina. In 1662, rosul revine in vestimentatia rochiei de mireasa si apar cu predilectie corsetul, broderia, manecile cu volane exagerate si tulul.

               In 1772, rozul si tonurile de roz purpuriu, pal - pastelat, crinolina si corsetul sunt caracteristici importante ale perioadei ale rochiei de mireasa. O data cu perioada victoriana, rochia de mireasa devine un mit viu si continuu. Albul imaculat, cu broderia fina imbraca toata suprafata rochiei, unde florile de pe corset sunt parca decupate din natura si aplicate suav pe aceasta, unde voalul delicat acopera rochia, drapajele sunt dure si predominante in trena. Apare si micul buchet de mireasa si coronita de flori pe capul miresei, iar umerii sunt delicat descoperiti.

               Astazi intalnim elemente din rochia de mireasa a vremurilor timpurii! Rochia de bal, unde corsetul este mulat, decolteul este rotund sau in «V», fusta e ampla sau evazata, din materiale vaporoase sau rochia de tip «A» - clasica, eleganta, simpla, cu corsajul bine definit si fusta in forma literei A. Este nevoie sa fie amintita si rochia Imperiala sau cea Victoriana, cu talia plasata sub bust, ce continua cu o fusta in forma literei «A».

               De asemenea, nu trebuie uitata impostanta rochiei de mireasa, curgatoare, cu bretele late sau subtiri, care scot in evidenta bustul si gatul, si care se continua cu o fusta lejera. Cand vorbim de modelele de astazi sau de altadata nu ne putem limita la detalierea unor stiluri care pornesc din unul singur.

               Dupa cum se stie, din totdeauna, rochia de mireasa este lunga si de multe ori cu trena. Casa de moda "Coco Chanel" este cea care a revolutionat moda pentru femei si a lansat, in 1920, rochia de mireasa scurta. Aceasta era compusa dintr-o fusta pana la genunchi, iar peste ea se purta o trena lunga.

               Azi, nu peste tot in lume rochia de mireasa are culoarea alba. In China, albul este asociat doliului, nenoroc.
    Se spune ca atunci cand o mireasa alege sa se imbrace in alb, parintii se opun casatoriei sau o reneaga. In 
    India, se admite ca rochia de mireasa sa fie alba, numai daca are si o aplicatie dintr-un material de alta culoare, rochia alba complet fiind considerata aducatoare de nefericire.


    Sursa imaginilor: Internetul

    vineri, 31 decembrie 2010

    Revelionul

    Istoria zilei de revelion, ce semnificatie are revelionul?

    In zilele noastre, 1 ianuarie este considerata prima zi a anului nou. Dar acest lucru este un concept nou deoarece pana la conducerea lui Iuliu Cezar, Romanii sarbatoreau Noul An in martie deoarece era prima luna din an dupa calendarul Roman. Totusi, data de 1 ianuarie a marcat perioada cand Romanii isi schimbau conducatorii si noi consuli erau fost numiti in functie si cu aceasta ocazie, se tineau festinuri si se organizau jocuri. Dar, pentru ei data de 1 Martie marca oficial trecerea in noul an si organizau festivaluri in care isi proslaveau zeul lor, Marte, zeul razboiului.

    Cezar a fost cel care a schimbat data Noului An, alegand data de 1 ianuarie, in onoarea zeului Ianis, zeul tuturor inceputurilor si paznicul portilor din Rai si de pe Pamant. Ianis a fost pictat cu doua posturi ale fetei: Intr-una se uita inapoi spre anul vechi (trecut) si in cealalta se uita inainte spre noul an (viitor). Unul dintre obiceiurile din cadrul festivalului de proslavire al zeului Ianis, era schimbul de cadouri si apoi de a stabili noi rezolutii care constau in a fi mai buni unii cu ceilalti.

    Cand imparatul Constantin i-a condus pe Romani a acceptat Crestinismul ca fiind noua lor credinta si a pastrat Festivalul inchinat lui Ianis ca marcare a Noului An (nu luna martie cum era inainte). Reprezenta o zi in care totii crestinii mai intorceau o fila din calendar. Totusi, desi Romanii au acceptat data de I ianuarie ca zi a Anului Nou, cat si pe zeul Ianis, multi dintre ei nu au acceptat rugaciunea si festivitatea ca fiind o modalitate de sarbatorire a acestei zile.

    Totusi, chiar si in 1582, Marea Britanie si coloniile britanice din America pastrau luna Martie ca inceput al unui an nou. Abia in 1752, Anglia (si coloniile britanice) au adoptat noul calendar Gregorian si data de 1 Ianuarie ca marca a inceputului de an. Dar multi Puritani din Anglia, s-au simtit ofensati de celebrarea zeului pagan Ianis si au ales sa ignore data de 1 ianuarie ca zi a anului nou. In schimb, au stabilit ca intreaga luna Ianuarie sa fie numita „prima luna” a anului.

    Nici in ziua de azi nimeni nu considera data de 1 Ianuarie zi de post. In mod ironic, pentru majoritatea este doar o zi de consumat fast food in fata televizorului si privit meciuri de fotbal.

    Cum au luat nastere Rezolutiile Revelionului?

    Inca o data, ne intoarcem in timp, la petrecerile excentrice ale Romanilor care se dadeau la excese de alcool si sex. Astel ca, festivalul Noului An era o modalitate de a o lua de la inceput. Prin consumarea excesului de energie si prin confesiunea pacatelor, oamenii sperau ca o sa le mearga mult mai bine in anul care urma sa vina.

    Puritanii nu au aprobat acest festin de An Nou, si in schimb au mers pe ideea de puritate, curatare sufleteasca, post, confesiunea pacatelor. Si-au incurajat tinerii sa nu piarda timpul cu prostii si sa priveasca ziua de Revelion ca pe o oportunitate de a face o schimbare buna in viata lor. Astfel, precum unii crestini, au facut promisiuni sau gajuri de a-si depasi slabiciunile, de a-si imbunatati talentele inascute si de a fi mai buni cetateni ai comunitatii.

    Obiceiul de a face rezolutii de Revelion a intrat in voga in secolul 20. Dar marea parte era facuta in gluma si cu credinta ca nu vor fi pastrate, pentru mult timp cel putin, din moment ce oamenii prin natura lor sunt fiinte care recad la vehile lor obiceiuri rele.

    Astazi, rezolutiile reprezinta a simpla versiune a vechilor legaminte religioase facute in trecut pentru a ajunge la perfectiune spirituala. Adesea sunt facute cu bune intentii, incalcate in cele din urma si reiinnoite anual.


    Petrecerea de Revelion

    Auld Lang Syne este binecunoscuta melodie cantata la petreceri. Obiceiul de a canta aceasta melodie de Anul Nou este intalnit in Insulele Britanice, in secolul al 18 lea cand musafirii incheiau petrecerea stand in cerc si cantand aceasta melodie. Obiceiul a luat nastere in Scotia, deoarece versurile au fost scrise in 1788 de Robert Burns, poetul preferat al maselor din acea perioada. (Mai tarziu, o alta versiune a cantecului a fost folosita in 1783 in opera „Rosina” de William Shield). Multi cantareti considera insa ca melodia Auld Lang Syne provine din muzica traditionala scotiana.

    Ce semnificatie are melodia? In dialectul scotian, auld lang syne inseamna "vremurile bune." Versurile traditionale incep cu, "Oare vechile cunostinte ar trebui uitate si nicicand amintite...." In principiu mesajul melodiei este de a uita trecutul si de a privi anul nou cu speranta. Pana si cele mai mici petreceri deseori s-au terminat cu betii usoare si cantatul melodiei ca un tribut pentru anul care a trecut. Dar de fapt multi dintre noi canta melodia fara sa stie cu adevarat ce anume canta, o cantam doar pentru a face parte din grupul de petrecareti auld lang! :)

    Intampinarea zgomotoasa a anului nou se obisnuia si in timpurile stravechi cand se credea ca zgomotele ajuta la alungarea spiritelor rele. Imaginati-va ce ar fi crezut stramosii nostri despre microfoane, difuzoare de inalta tehnologie, amplificatoare si altele de genul? Pentru ei, lumea ar fi indeajuns de pura cu tot acest zgomot! :). Dar putini dintre noi asociem seara de revelion cu alungarea spiritelor rele, si credem ca producerea de zgomote este obligatorie la petrecerile de Anul Nou. In Danemarca, acestia „intra in noul an” batand la usile caselor prietenilor lor si aruncand bucati de ceramica sparta in peretii laterali ai casei. Cum ar fi daca toata lumea ar face asa....dar, apropo, este cineva acasa atunci?

    In Japonia, dansatorii se duc din casa in casa la Oshogatsu facand zgomote ciudate si zanganind sau batand din bete de bambus sau in tobe. In multe parti ale Americii, se arunca artificii la mijlocul noptii pentru a marca trecerea in noul an. Aceasta, reprezinta, de asemenea, sarbatoarea principala din Vietnam, Hawaii si America de Sud.

    Sursa imaginilor: Internetul

    sâmbătă, 25 decembrie 2010

    Casatoria Civila

     
    sursa: http://olgavuscan.ro/cat/personal-photograhy/

    Informaţii generale
    Înregistrarea căsătoriei reprezintă procedura de întocmire la organul de stare civilă a actului de căsătorie, în baza declaraţiei de căsătorie, cu respectarea  condiţiilor şi în termenele stabilite de legiuitor.
    Astfel, căsătoria se prezintă ca o uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor legale cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii.
    Drepturile şi obligaţiile juridice reciproce ale soţilor iau naştere din data înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă.
     Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţămîntul reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondiţionat, al bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a vîrstei matrimoniale:
    Vîrsta matrimonială minimă este de 18 ani.
     Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vîrstei matrimoniale, dar nu mai mult decît cu doi ani. Reducerea vîrstei matrimoniale va fi încuviinţată de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul persoanele care doresc să se căsătorească, în baza cererii acestora şi acordului părinţilor minorului.
     Organul de stare civilă, în baza art. 15 din Codul familiei, este în drept de a refuza înregistrarea căsătoriei dacă constată că nu sînt îndeplinite cerinţele legislaţiei.
     Atenţie !!! În conformitate cu prevederile art. 62 a Codului contravenţional, tăinuirea, la înregistrarea căsătoriei, a circumstanţelor care împiedică încheierea ei se sancţionează cu amendă de la 20 la 50 de unităţi convenţionale.
     La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceşteia şi cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre ei nu cunoaşte limba în care are loc oficierea căsătoriei, precum şi în cazul în care una sau ambele persoane care se căsătoresc sînt surdomute, se va recurge la serviciile interpretului.
     Încheierea căsătoriei cu persoane condamnate la privaţiune de libertate sau arestate are loc cu respectarea condiţiilor speciale. Căsătoria cu o persoană care îşi ispăşeşte pedeapsa administrativă va fi înregistrată după expirarea termenului sancţiunii aplicate.
    Depunerea declaraţiei
     Înregistrarea actului de căsătoriei are loc în baza declaraţiei de căsătorie ( F-14CSDownload in Adobe PDF).
    Declaraţia de căsătorie se depune personal de către viitorii soţi în formă scrisă la organul de stare civilă. Nu este permisă depunerea declaraţiei de căsătorie prin reprezentanţă sau la alt organ de stare civilă decît cel la care urmează a fi oficiată căsătoria.
    În declaraţia de căsătorie se indică, în mod obligatoriu, consimţămîntul viitorilor soţi de a înregistra căsătoria, lipsa impedimentelor prevăzute de lege la căsătorie.
     Nu se permite încheierea căsătoriei între (constituie impedimente):
    • persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
    • rude în linie dreaptă pînă la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte comun;
    • adoptator şi adoptat;
    • adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al II-lea grad inclusiv;
    • curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
    • persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu;
    • persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd ambele îşi ispăşesc pedeapsa;
    • persoane de acelaşi sex.
     La momentul depunerii declaraţiei de căsătorie veţi completa o anexă în care veţi selecta serviciile de care doriţi să beneficiaţi la momentul înregistrării căsătoriei ( F-14CS aDownload in Adobe PDF).
    Locul adresării
     Pentru depunerea declaraţiei de căsătorie vă puteţi adresa: 
    Actele prezentate 
    • declaraţie de căsătorie (F-14 CS) Download in Adobe PDF
    • anexă la declaraţie de căsătorie (F-14a CS) Download in Adobe PDF
    • actele de identitate a viitorii soţi;
    • certificatele de naştere a viitorii soţi;
        şi după caz: 
    • dovada privind desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare;
    • decizia autorităţii administraşiei publice locale, în cazul reducerea vîrstei matrimoniale conform art. 14 din Codul familiei.
    La depunerea declaraţiei de căsătorie viitorii soţi vor primi o îndreptare pentru realizarea unui examen medical obligatoriu şi gratuit. Rezultatele examenului medical trebuie ulterior prezentate organului de stare civilă în vederea anexării la declaraţia de căsătorie.
    La încheierea căsătoriei potrivit  Legei taxei de stat se va achita taxa de stat în sumă de 20 lei*
    * Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 12/359 din 30.12.1992 şi republicată în Monitorul Oficial nr.53-55 din 02.04.2004)
    Modul de încheiere a căsătoriei   
    Încheierea căsătoriei se efectuiază în termen de o lună de la data depunerii declaraţiei de căsătorie.
    Pentru încheierea căsătoriei potrivit art. 12 din Codul familiei este stabilit termenul maxim de două luni de la data depunerii declaraţiei.
    Termenul înregistrării căsătoriei, conform art. 12 din Codul familiei, poate fi redus, în acest sens viitorii soţi vor depune o cerere scrisă, anexînd actul prin care se confirmă motivul urgentării.
    La dorinţa viitorilor soţi, oficierea căsătoriei poate fi efectuată contra plată:
    • în mod solemn;
    • în afara oficiului stare civilă;
    • în afara programului de lucru şi în zile de odihnă.
    Termenii şi costurile*  
    a.     Înregistrarea căsătoriei fără solemnitate, cu eliberarea certificatului: la data stabilită conform legii – gratuit
    b.     Soluţionarea cererii privind urgentarea înregistrării căsătoriei (în cazul existenţei unor motive suplimentare celor indicate în legislaţie):
     Termenele
    Costul

    În mod de urgenţă:

    25 zile
    1000 lei

    15 zile
    3000 lei

    5 zile
    5000 lei

    24 ore
    8000 lei





     
    a.     Prestarea serviciilor speciale la organizarea ceremoniilor de oficiere solemnă a căsătoriilor**:
    o    sala de solemnităţi, însoţire muzicală şi felicitare
    la data stabilită conform legii - 100 lei
    o    sala de solemnităţi, însoţire muzicală şi scenariu individual
    la data stabilită conform legii - 300 lei
    o    sala de solemnităţi, sală de banchet, însoţire muzicală şi scenariu individual
    la data stabilită conform legii - 500 lei
    Notă**: Locuitorii satelor Coşniţa, Sănătăuca şi Varniţa pentru serviciile indicate la acest punct vor achita doar taxa de 100 lei
    b.     Oficierea solemnă în afara programului de lucru şi în zile de odihnă:
    la data stabilită conform legii - 1000 lei
    c.      Asigurarea oficierii solemne a căsătoriei în afara oficiului stare civilă:
    la data stabilită conform legii - 1000 lei, cu excepţia cheltuielilor de transport
     *În conformitate cu Nomenclatorul şi tarifele la serviciile prestate de către Oficiile stare civilă (aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 738 din 20.06.2008 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 112-114 din 27.06.2008).
    sursa:  http://www.stare-civila.gov.md/ro/
    Sursa imaginilor: Internetul

    Dubla sarbatoare de Craciun

    Ce sa va spun... sau mai bine zis cum sa incep.
    A venit si ziua cea mare 25 Decembrie 2010, mult asteptata si dorita de unii si de altii nu prea... A fost o zi cu soare si cu multa bucurie in suflet si distractie la maxim. Si desigur fara mici lacrimi de bucurie nu sa putut. Au  fost lacrimi de bucurie si sper ca toata lumea sa simtit bine in aceasta zi frumoasa.

    Pentru noi  Craciunul va fi dubla  sarbatoare in casa noastra asa cum noi in aceasta zi am devanit Sot si Sotie oficial.

    vineri, 24 decembrie 2010

    Info despre Mos Craciun



    Elanii si renii sunt rudele cerbului din zonele subarctice si polare ale Terrei: Alaska, Groenlanda, nordul Americii, Siberia si tinuturile nordice ale Scandinaviei. Prefera zonele racoroase si umede (cu temperaturi ce nu depasesc 15 grade Celsius), dar se adapteaza si la zonele uscate.
    Animale erbivore, renii si elanii se hranesc cu vegetatia saraca a tinuturilor boreale si polare, taigaua si tundra fiind zone cu o flora in care predomina tufisurile, coniferele de pana la 3 – 4 metri, mestecenii pitici si alti arbusti specifici zonelor mai umede – arinii si salciile.
    In timp ce elanii sunt considerati un simbol al maretiei salbatice, renii – rudele domestice ale cerbilor caribu – sunt crescuti de populatiile nordice pentru carne si blana, fiind folositi si la trasul saniilor. Cu o inaltime de peste doi metri (fara a lua in calcul coarnele) si o greutate de peste 450 de kilograme, elanul este considerat uriasul patruped al padurii polare. Numele sau – primit de la o veche populatie de indieni – inseamna in limba acestora “cel ce mananca ramuri”. Si nu se poate spune ca acest masiv erbivor se “ocupa” si cu altceva.
    Fata de alti membri ai familiei cerbilor, elanul impresioneaza mai ales prin marimea si forma neobisnuita a coarnelor, trofeul atat de ravnit de vanatori, dar si prin nasul alungit – numit si rat, terminat cu doua nari caraghios de mari. Desi nu are dinti pe falca de sus, limba lunga si aspra, precum si buzele ii sunt suficiente pentru a apuca si a rupe crengutele, pe care apoi le mesteca tacticos cu cele 6 perechi de masele ale falcii inferioare. Aceste ramurele si frunze de arbusti constituie hrana de baza a elanului in special pe timp de iarna. Vara coboara si in zonele cu parauri si mlastini, unde vegetatia este abundenta si la fel de delicioasa.
    Animale sociabile, renii, elanii si cerbii caribu traiesc in turme, zonele de convietuire depinzand in mod direct de locurile bine stabilite pentru nasterea puilor. De aceea, spre sfarsitul primaverii, deplasarea turmelor spre aceste “maternitati” naturale este condusa de femele. Acestea nasc o data pe an un singur pui. Micul cerbisor invata sa mearga in mai putin de o ora (!), pentru ca in numai cateva zile inaltimea sa depaseasca un metru!
    Dintre toti acesti pui de cerb nou-nascuti, micutul elan are viata cea mai grea. Aparitia pe lume a acestuia are un efect invers asupra mamei, ea respingandu-l si indepartandu-l inca din primele ore de viata. Puiul va incerca – in decursul urmatoarelor zile – sa se apropie de mama-elan si de turma. Zadarnic insa. Intr-un final, accepta viata de unul singur, ramanand totusi in apropierea turmei pana cand devine adult.
    Printre dusmanii ce ameninta linistea turmelor de cerbi salbatici se numara ursii negri si grizzly, dar si haitele flamande de lupi. Din nefericire pentru acestia, marimea, coarnele si picioarele puternice ale elanului sunt avantajele care-i tin pe atacatori la distanta. Puii, in schimb, lipsiti de aceste calitati, cad prada deseori fiarelor flamande ale padurii. Singurii care se incumeta sa atace elanii adulti sunt ursii grizzly, lucru care se intampla doar in iernile tarzii, cand isi parasesc barlogurile in cautarea hranei. Desi jivinele mari ale padurilor nu prea il supara pe elan, exista totusi un animal care ii provoaca mult rau. Este vorba despre turmele de caprioare cu coada alba care, atunci cand se intampla sa pasca in apropierea zonelor in care se afla elani, le transmit acestora o boala ciudata, numita boala elanului.
    Moartea acestui urias animal, considerata de oameni ca o tragica pierdere, are insa un numar mare de avantaje pentru ciclul natural al vietii. Carnea, pielea si oasele uriasului animal inseamna o masa binevenita pentru zeci de alte vietati, mai ales in timpul iernilor grele, cand hrana devine lucrul cel mai cautat.
    Istoria renulul porneste de undeva din nordul Scandinaviei si in Eurasia (Siberia, coastele Marii Bering) de acum 5000 de ani, cand oamenii acelor locuri au inceput imblanzirea cerbilor caribu, nume dat renilor salbatici. De aceea, si legenda spune ca sania lui Mos Craciun – care vine tocmai din Laponia, din nordul Peninsulei Scandinave – este trasa de reni.


    Se crede ca la inceput, acum mii de ani, vanatorii prindeau intr-un fel de lesa renii salbatici si ii struneau. Motivul este simplu: mergand alaturi de renul tinut in lesa – de care cei salbatici nu se temeau – se puteau apropia mai mult de turma pentru a vana alti cerbi. Mai tarziu, renii erau domesticiti pentru a trage saniile locuitorilor nordici sau pur si simplu pentru a fi calariti. Cu timpul, oamenii au inceput sa aiba propriile turme de reni, ca sursa de hrana, blana si pentru transport.
    Renul salbatic – numit caribu – este foarte bine adaptat la frig si la hrana foarte putina la care are acces. Mananca numai licheni si muschi, hrana pentru care strabate cateodata distante lungi, mai ales in timpul iernii. Migratia (deplasarea pe distante lungi la schimbarea anotimpurilor) ofera un spectacol foarte interesant: o imensa turma, strabatand dealuri, campii si chiar ape. Trebuie amintit aici faptul ca blana deasa le tine de cald iarna, si in acelasi timp ii si fereste de apa, renii fiind foarte buni inotatori.
    Imblanzirea renilor a devenit o ocupatie de mare interes in ultimii ani, existand in multe zone nordice locuitori care depind exclusiv de cresterea lor si de comertul cu blanuri, coarne si carne.

    Sursa imaginilor: Internetul